Explozie de sentimente .

In ultima vreme ... am avut parte de cele mai negre zile . Amintirile navalesc peste mine . Ma atrag intr'un ocean tot mai adanc , si parca .. parca nu ma lasa sa ies la suprafata . Si aici, in adancuri retraiesc cele mai bune si frumoase clipe ... dar si cele mai negre . Si ceva imi spune ca asta nu e nimic, ca asta e doar calmul dinaintea furtunii . Dar tot aici vad persoane dragi, pe care ma bazam odata ... pe care le iubeam odata .. demult .! Vad clipe de acuma multi, multi ani , in care poate eram fericita . Nu pot spune ca acum nu sunt fericita, chiar sunt, dar nu cum eram o data . Totul era roz pentru mine . Totul era perfect . Dar, am crescut , si vad ca totul e o minciuna. Nimic, nimic nu e perfect . Defapt, perfectiunea nu exista .! Viata se pare a fi din ce in ce mai grea. Acum realizez care imi sunt prietenii adevarati, cei carora le pasa de mine cum spunea cineva o data .. " Prietenii adevarati sunt cei ce vin cand toti pleaca .! " Si cand realizez ca am din ce in ce mai putine persoane pe care ma pot baza, pe care ii pot numi prieteni, ei bine asta ma cufunda si mai tare . Si parca ajung la capatul puterilor, si nu mai incerc sa urc la suprafata, atunci cand ii pierd pe toti . Cand parintii nu se ocupa de mine, cand realizez ca ei au fost mereu mult prea ocupati pentru mine . Si totusi de ce Dumnezeu ne'a dat viata .? Cum ar trebui sa o traim .? Crestem, stam in cautarea unei iubiri ca in acele filme, apoi facem copii, pentru ce.? Pentru a avea cu cine sa ne certam .? Pentru a avea pe cine sa facem sa sufere .?! Si pana la urma muncim o viata intreaga pentru a face bani, o casa , o cariera . Dar la ce ne vor fi de folos toate acestea cand vom muri .? La nimic .! Si asa pot demostra ca ne irosim viata complet .La un moment dat vom muri . Nu stim unde vom ajunge . Dar acolo unde vom ajunge, vom fi fara toate bunurile materiale pentru care am muncit o viata intreaga . Vom ajunge doar cu amintiri . Si ce amintiri vei avea .? Iti vei aminti cum ai stat o viata intreaga la birou .? Iti vei aminti cum iti gaseai mereu copilul plangand si nu stiai de ce .? Ei bine eu nu .! Eu nu imi doresc o astfel de viata . Astfel de amintiri . Niciodata nu mi'am dorit sa mi se intample asa ceva, si sunt optimista, si stiu ca nu voi avea o astefel de viata .! De ce .? Pentru ca imi las viata, viitorul in voia sortii . Atata timp cat nu voi incerca sa'mi modelez destinul, el va fi asa cum trebuie .. Si luand aceasta decizie, prind puterea de a inota, si de a ajunge la suprafata, acolo unde imi este locul . Si in cele mai disprate momente, cand poti renunta cu usurinta la tot, trebuie sa'ti amintesti ca e cineva acolo la suprafata care te astepta si iti da puterea sa realizezi ca vaita e un lucru pretios, si ca trebuie traita din plin, din toate punctele de vedere .!